InNoriDesign

SCOPUL STUDIULUI:

Obiectivul studiului „STUDIU ISTORIC GENERAL PENTRU PUG ORAS SLANIC MOLDOVA” este identificarea valorilor de patrimoniu construit, definirea si delimitarea zonelor de protectie a monumentelor si definirea si delimitarea zonelor construite propuse spre protejare ca fundamentare pentru elaborarea Planului Urbanistic General a localitatii.

Un element foarte important in definirea modului de protectie a valorilor orasului este dat de numarul de cladiri inventariate cu valoare arhitectural stilistica si memoriala care nu sunt clasate in Lista Monumentelor Istorice.

Pe langa acestea, in sustinerea valorii intregului tesut urban, sunt cladiri cu arhitectura traditionala, ce inca se pastreaza in numar destul de mare.

Au fost identificate 15 zone construite propuse spre protejare cu grade diferite, definite prin analizele succesive ale evolutiei istorice, a caracteristicilor si valorii fondului construit, a interventiilor si amenajarilor urbanistice atat in cadrul tesutului deja constituit, cat si a extinderilor de intravilan.

SCURT ISTORIC:

Geneza localitatii Slanic Moldova este recenta, si porneste de la descoperirea izvoarelor de ape minerale benefice, in 1801 – 1807, de catre serdarul Mihalache, administratorul ocnelor de sare.

Perioada este marcata in intreaga Europa de atunci, odata cu epoca industrializarii, de un interes deosebit al societatilor pentru metode curative moderne, astfel se dezvolta statiuni balneare in prima jumatate a secolului XIX si inceputul secolului XX, oriunde sunt descoperite sau stiute resurse in acest sens.

Astfel, in 1824 domnitorul Ionita Sandu Sturdza, acorda un privilegiu domnesc pentru infiintarea bailor.

Afacerea cu ”baile” devine interesanta din punct de vedere financiar, si in 1846, Adunarea Obsteasca a Moldovei trece prin donatie localul bailor impreuna cu terenurile si izvoarele din jur Epitropiei Spitalelor „Sfantul Spiridon” din Iasi, dupa dorinta fostului proprietar, domnitorul Constantin Cehan Racovita.

Apele Slanicului au fost expuse obtinand medalia de aur in 1873 la Expozitia din Viena, in 1889 la Expozitia Universala din Paris, in 1894 la Expozitia Cooperativa din Bucuresti si in fine, in anul 1900, la Expozitia Universala din Paris.

Dezvoltarea vaii Slanicului si a statiunii incepe cu anul 1884 cand, pe de o parte, este data in folosinta calea ferata de la Adjud la Targu-Ocna, si pe de alta parte, intra in vigoare legea ce permitea vanzarea terenurilor din proprietatea Eforiei Spitalelor. In anul 1887 este inceputa sistematizarea centrului statiunii, pe locatia fostelor gospodarii ale primilor colonisti.

In 1890 se construieste soseaua de la Targu-Ocna la Slanic Moldova sub indrumarea inginerului Elie Radu, legatura cu Slanicul Moldovei devine usor de parcurs si intreaga vale se dezvolta spectaculos pana in prima decada a secolului XX.

Dupa distrugerile uriase din timpul Primului Razboi Mondial, constructiile ce s-au pastrat in cadrul statiunii Slanic Moldova, sunt putine din pacate dar foarte importante: Cazinoul Regal, cea mai impozanta cladire ridicata in anii 1892-1894, dupa planurile arhitectului iesean George Sterian, Biserica Sfantul Ilie, Hotelul Racovita si Inhalatorul, acestea in relatie cu sistematizarile peisagere ale Parcului Central conferind o mare unitate urbanistica si caracter unitar.

Restul fondului construit istoric dateaza din perioada interbelica, si este format din vile ce se aliniaza in jurul parcului central al statiunii, intr-o imaginea eleganta. Un element de mare valoare sunt casele cu arhitectura traditionala, o tipologie de inceput de secol XX cu influente Seccesion, ce se gasesc in intreaga vale a Slanicului.

Marturie a luptelor din timpul Primului Razboi Mondial, din valea Slanicului si de pe culmile din jur, este Cimitirul International din Slanic-Moldova, Troita Eroilor din Cerdac si cele cateva monumente comemorative de pe varful Ciresoaia.

In anii 1970 – 1976 zona izvoarelor este profund modificata, desfiintandu-se chioscurile si pavilioanele de lemn de inspiratie Art-Nouveau, atat de pitoresti, acestea inlocuindu-se cu o amenajare arhitectural-peisagistica modernista, specifica perioadei.